"Tu regrețiImigrarea în Franțasus?" Aceasta este întrebarea pe care trebuie să și-o pună orice persoană care se gândește, se pregătește sau tocmai a pășit pe oimigranțiSingurul lucru pe care oamenii de pe drum îl întreabă pe alții.

Pe rețelele de socializare, puteți vedea oameni făcând plajă în rutina lor zilnică la Luvru și bând cafea pe străzile Parisului, ca și cum viața ar fi romantică ca un film. Dar există și multe voci care spun: "Este prea obositor", "Nu mă pot adapta" și "Chiar nu este paradisul".

Pentru această postare, aș dori să combin uneleExperiențe reale de imigrareO să vorbesc cu tine.Imigrarea în FranțaCum este cu adevărat viața de după și pentru ce ar trebui să fie pregătiți mental toți cei care decid să plece în străinătate.

I. Barierele lingvistice: primul obstacol real

"Credeam că franceza pe care am învățat-o în liceu este suficientă, dar când am ajuns în Franța nu am putut înțelege nici măcar cum să pornesc un utilitar." -- Xiao Zhang, al doilea an de imigrare la Paris

Franceza este una dintre primele cinci limbi ale lumii, dar este mult mai puțin "universală" decât engleza. Francezii au un puternic sentiment de mândrie față de limba lor și cu greu trec la limba engleză în zonele ne-turistice sau în viața de zi cu zi. Pentru cei care nu au o bază solidă în această limbăFiecare detaliu al vieții poate fi o provocare.: Consultarea unui medic, obținerea unui card bancar, înscrierea unui copil la școală, comunicarea cu vecinii ......

Recomandare: Atingeți cel puțin nivelul B1 al limbii franceze înainte de emigrare, acceptând în același timp frustrarea legată de limitările lingvistice din primul an sau doi. Recunoașteți că copiii se adaptează repede, iar adulții mai greu.

II. Diferențele culturale: fricțiunea realității dincolo de romantism

"Francezii au un ritm de viață lent și o mulțime de vacanțe, ceea ce mi s-a părut grozav, dar apoi mi-am dat seama - ei chiar amână lucrurile!" --Linda, care a studiat în Paris și apoi s-a stabilit în Lyon

Accentul pus pe calitatea vieții în Franța înseamnă că eficiența administrativă este mult mai redusă decât acasă. Este posibil să vă confruntați cu o situație în care actualizarea unui mic document se prelungește timp de trei luni, iar procedurile bancare se întorc și se întorc de mai multe ori fără a fi finalizate.

În plus.Cultura locului de muncă este, de asemenea, foarte diferităFrancezii pun mai mult accent pe "echilibrul dintre viața profesională și cea privată". Francezii pun mai mult accent pe "echilibrul dintre viața profesională și cea privată" și, practic, nu vorbesc despre muncă sau ore suplimentare după serviciu. Dar acest lucru înseamnă, de asemeneaimigranți recențiAtunci când se integrează la locul de muncă, o persoană se confruntă cu cicluri de adaptare mai lungi și cu praguri de comunicare mai ridicate.

Sugestie: Renunțați la mentalitatea "eficienței" și încercați să înțelegeți ritmul francez "lent, dar disciplinat". Aveți răbdare, altfel veți simți că "vă îmbufnați în fiecare zi".

III. Reconstrucția cercurilor sociale: singurătatea nu poate fi ignorată

"În a treia lună în Franța, am început să sufăr de insomnii frecvente, iar când plângeam, nu mă gândeam la cât de grea este viața, ci la "de ce nu este nimeni în jur cu care să vorbesc"." --Ame, mamă însoțitoare, stabilită în sudul Franței

multe dintreimigranți recențiÎn primele șase luni până la un an, toți experimentează diferite grade deizolarea socială. Cercul de prieteni se dezintegrează, împrejurimile familiare sunt departe și totul trebuie construit de la zero. Mai ales mamele cu normă întreagă și tinerii singuri pentru prima dată sunt predispuși la renegare de sine și anxietate socială.

Sugestie: Asigurați-vă că căutați în mod activ legături sociale, cum ar fi participarea la cursuri de limba franceză, conferințe părinte-profesor la școala copilului dumneavoastră, evenimente comunitare, grupuri de sprijin pentru chinezi etc. Chiar dacă începeți cu o simplă cunoștință, puteți construi încet prietenii reale.

IV. Anxietatea identitară: sunt francez sau chinez?

"Fiica mea gândește deja în franceză, dar eu sunt din ce în ce mai puțin obișnuită cu această țară. Există o ruptură culturală în familie." --Leo, imigrant de 8 ani, în prezent se gândește să se întoarcă

Imigrația nu este doar o decizie personală, ci și un proiect familial. În timp ce copiii se adaptează rapid și identitatea lor se schimbă, adulții sunt adesea blocați într-un limbo cultural: nu sunt pe deplin acceptați în Franța și sunt considerați "străini" acasă.

Această anxietate legată de identitatea **"intermediară"** se poate intensifica în timp, mai ales atunci când valorile tale intră în coliziune cu cele ale copiilor tăi și ale societății.

Sugestie: Acceptați această stare de "identități multiple" și nu forțați un sentiment unic de apartenență. Comunicarea în familie este foarte importantă, așa că încercați să mențineți o "dublă intrare" de limbă și cultură, mai degrabă decât să vă permiteți să fiți complet "marginalizat".

Cuvintele finale: regret sau nu, depinde într-adevăr de faptul că ești suficient de pregătit

Imigrarea în FranțaNu este un vis cu un singur pas, ci un maraton care necesită o perioadă lungă de construcție mentală și adaptare constantă. Este posibil să aveți regrete, dar, de cele mai multe ori, este vorba doar de nevoia de a vă trage sufletul și de a vă oferi o mică amortizare.

Trebuie să înțelegem:Imigrația nu este o evadare, ci o alternativă la stilul de viață ales. Dacă puteți accepta ritmul lent, bariera lingvistică și șocul cultural de aici, fiind în același timp dispuși să vă acordați timp pentru a vă dezvolta, atunci Franța poate merita de fapt să rămâneți.